Anii (roman)

Anii
Informații generale
AutorAnnie Ernaux
Subiectsocietatea franceză în perioada 1941-2006
Genroman autobiografic
Ediția originală
Titlu original
Les Années
Limbafranceză
EditurăEditions Gallimard
Țara primei aparițiiFranța
Data primei apariții7 februarie 2008
Număr de pagini256
ISBN978-2-07-077922-2
OCLC192081505
Ediția în limba română
TraducătorMădălina Ghiu
Data apariției2023
Număr de pagini240
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Anii (în franceză Les Années, în engleză The Years) este un roman autobiografic din 2008 de Annie Ernaux.

Rezumat

Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

În carte, Ernaux scrie despre ea însăși la persoana a treia (elle, sau „ea” în română) pentru prima dată, oferind o privire vie asupra societății franceze imediat după cel de-al Doilea Război Mondial și până la începutul anilor 2000.[1] Este povestea emoționantă a unei femei și a societății în evoluție în care a trăit. Pornind de la această caracteristică a cărții, Edmund White a descris-o ca pe o „autobiografie colectivă”, în recenzia sa pentru The New York Times.[2]

Cartea se constituie într-o rememorare a unei perioadei istorice, realizată cu ajutorul senzatiilor trecute și prezente, al fotografiilor, cărților, cântecelor, radioului, televiziunii, reclamelor, știrilor, totul contrastând cu însemnările de jurnal adunate de-a lungul a șase decenii.[3]

Scriitoarea compară generația părinților săi cu generația propriilor ei copii într-un limbaj incisiv. Ceea ce era cândva interzis acum este perfect acceptabil. Deși recunoaște că această latură modernă, progresistă, este cea care i-a permis să divorțeze, încă are dubii cu privire la noile concepții despre maternitate și familie în general. Noile tendințe moderniste impun femeii să fie aibă o carieră profesională de succes în timp ce se ocupă de toate îndatoririle casnice.[4]

O altă problemă adusă în discuție este dificultatea de a-și permite școli private extrem de scumpe pentru copiii ei, doar pentru ca aceștia să fie „moderni”, iar ea o „mamă bună”. Ca mamă singură din clasa de mijloc nu își poate permite astfel de costuri. Dar totodată exact absența unui soț sau partener este ceea ce o determină să continue să scrie și în timp devine mai mult o prietenă, o sfătuitoare pentru copiii ei. La un momnet dat, conștientizeză că nu e nevoie să-și facă atât de multe grii pentru copii, dar se și teme că o vor trage la răspundere, lucru pe care generațiile trecute nu ar fi îndrăznit să-l facă.[4]

Receptare critică

Anii a fost foarte bine primită de criticii francezi și este considerată de mulți ca fiind opera magistrală a scriitoarei.[5]

A câștigat în 2008 Premiul Françoise-Mauriac al Académiei Franceze, Premiul Marguerite Duras în 2008,[6] Premiul pentru limba franceză în 2008, Premiul pentru cititori Télégramme în 2009[7] și Premiul Strega Europeo în 2016.[8]

Tradus de Alison L. Strayer, Anii a fost finalist pentru cea de-a 31-a ediție anuală a Premiului de traducere al Fundației franco-americane. Traducerea în engleză a lui Alison L. Strayer a fost inclusă pe lista scurtă pentru International Booker Prize în 2019.[9]

Annie Ernaux a inventat un stil subiectiv și impersonal în același timp, privat și comun, un nou gen literar - autobiografia colectivă - pentru a surprinde trecerea timpului.[10] Este o carte feministă, la intersecția dintre ficțiune, autobiografie și non-ficțiune.[11]

Potrivit scriitorului John Banville, cartea este „o revoluție, nu doar în arta autobiografiei, ci în arta propriu-zisă. Cartea lui Annie Ernaux combină amintiri, vise, evenimente și gânduri într-o evocare unică a vremurilor în care am trăit și în care trăim.”[12]

Cartea a fost tradusă în limba română de Mădălina Ghiu, pentru Editura Pandora în 2023.

Note

  1. ^ Laurin, Danielle (). „Autobiographie : Les années: le livre d'une vie” (în franceză). Radio-Canada. Accesat în . 
  2. ^ White, Edmund (), „Reclaiming the Past in the Internet's 'Infinite Present'”, The New York Times (în engleză), ISSN 0362-4331, accesat în  
  3. ^ Elkin, Lauren (), „The Years by Annie Ernaux review – a masterpiece memoir of French life”, The Guardian (în engleză), ISSN 0261-3077, accesat în  
  4. ^ a b Mathew, Anju (). „The Years By Annie Ernaux: Dilemmas Of A Generation Caught-In-Between” (în engleză). Feminism in India. Accesat în . 
  5. ^ Peras, Delphine (). „Les Années par Annie Ernaux”. L'EXPRESS (în franceză). Arhivat din original la . Accesat în . 
  6. ^ „Prix Marguerite Duras” (în franceză). Association Marguerite Duras. Accesat în . 
  7. ^ „Booklover — A New Nobel Laureate in Literature | Charleston Hub” (în engleză). Accesat în . 
  8. ^ „Annie Ernaux – Premio Strega Europeo”. premiostrega.it. Accesat în . 
  9. ^ „Annie Ernaux | The Booker Prizes” (în engleză). thebookerprizes.com. Accesat în . 
  10. ^ The Years | Annie Ernaux | London Review Bookshop (în engleză), , ISBN 978-1-80427-052-3, accesat în  
  11. ^ Shaffi, Sarah (), „Annie Ernaux wins the 2022 Nobel prize in literature”, The Guardian (în engleză), ISSN 0261-3077, accesat în  
  12. ^ „The Years by Annie Ernaux”. Accesat în .