Charles Louis Alphonse Laveran

Charles Louis Alphonse Laveran
Date personale
Născut	18 iunie 1845[5][6][7][7] Paris, Franța[8]
Decedat	18 mai 1922 (76 de ani)[9][5][7][7] Paris, Franța[8]
Înmormântat	Cimitirul Montparnasse
Căsătorit cu	Sophie-Marie Pidancet[*][[Sophie-Marie Pidancet |​]]
Cetățenie	Franța[10]
Ocupație	microbiolog[*]​ parazitolog[*]​ botanist[*]​ cercetător
Limbi vorbite	limba franceză[11]
Activitate
Domeniu	malarie medicină
Instituție	Institutul Pasteur service de santé des armées[*][[service de santé des armées (military unit)|​]]
Alma Mater	Lycée Louis-le-Grand Facultatea de Medicină din Strasbourg[*]​
Organizații	Societatea Regală din Londra Academia Franceză de Științe[1] Société zoologique de France[*][[Société zoologique de France (scientific society devoted to Zoology)|​]] Académie nationale de médecine[*][[Académie nationale de médecine (French organization)|​]][1]
Conducător de doctorat	Émile Küss[*][[Émile Küss (French physician, politician and journalist (1815-1871))|​]]
Premii	Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină (1907)[2][3] Cothenius-Medaille[*][[Cothenius-Medaille (science award)|​]] (1895) membru străin al Royal Society[*]​ (23 martie 1916)[4] Comandor al Legiunii de Onoare[*]​ (31 decembrie 1912)[1] Edward Jenner Medal[*][[Edward Jenner Medal |​]]
Semnătură
Modifică date / text

Charles Louis Alphonse (Alfons) Laveran (n. 18 iunie 1845, Paris, Franța – d. 18 mai 1922, Paris, Franța) a fost medic militar și parazitolog francez, pionier al medicinei tropicale. Este cunoscut pentru faptul de a fi descoperit acele parazite protozoare care produc malaria, pentru care i s-a decernat Premiul Nobel pentru Medicină în 1907.

Biografie

Laveran s-a născut pe 18 iunie 1845 la Paris, ca fiu al lui Louis Théodore Laveran, medic militar și profesor la École de Val-de-Grâce. În 1863 a fost înscris la o Institutul de Medicină Generală din Strasbourg, iar în 1866 începe să studieze pe la spitalele din marele oraș alsacian. Promovează în 1867 cu teza Regenerarea nervilor.

În 1870, în timpul războiului franco-german, activează la Metz ca medic-ofițer. În 1874 obține catedra de Patologie Militară și Epidemiologie de la École de Val-de-Grâce, unde fusese tatăl său. În perioada 1878 - 1883 a fost trimis în Algeria, unde începe studiile în domeniul malariei.

În 1884, Laveran devine profesor de Igienă Militară la École de Val-de-Grâce. În 1894 devine medic-șef (ofițer) la spitalul militar din Lille, ulterior avansează ca director în serviciul sanitar al Armatei a XI-a în Nantes.

Laveran se căsătorește în 1885 cu Sophie Marie Pidancet. Nu au avut copii.

În perioada 1896 - 1907, Laveran lucrează la Institutul Pasteur din Paris.

Laveran s-a stins din viață la 77 de ani. A fost înhumat la cimitirul parizian Montparnasse.

Contribuții

Una din principalele sale domenii de cercetare a fost malaria. În 1880, pe când lucra la spitalul militar din Constantine, Algeria, Laveran a descoperit ca această maladie este cauzată de un protozoar: pentru prima dată unui protozoar i se atribuie cauza unei îmbolnăviri.

În 1882 descoperă acest agent cauzator al malariei în sângele unui pacient. Rezultatele cercetărilor sale sunt prezentate unui for științific din Roma. Laveran dobândește o răsunătoare faimă internațională.

Pe când activa la Institutul Pasteur din Paris, a efectuat studii asupra unor agenți patogeni ca: hematozoare, trepanozomi și alte unicelulare din genul Plasmodium.

În 1908, Laveran fondează Societatea de Patologie Exotică, căreia timp de 12 ani i-a fost președinte..

Distincții și aprecieri

În 1889 primește, pentru descoperirea agentului cauzator al malariei, Premiul Bréant din partea Academiei de Științe.

În 1907, "ca apreciere a cercetărilor sale în privința rolului de agent patogen jucat de protozoare (unicelulare)", i se acordă Premiul Nobel pentru Medicină. Jumătate din banii câștigați îi acordă Institutului Pasteur pentru extinderea acestuia prin fondarea Laboratorului de Medicină Tropicală.

Laveran a fost ales membru în diferite foruri științifice:

• Academia Națională de Medicină;
• 1901: Academia de Științe;
• 1916: membru străin al Royal Society.

În cinstea sa, Spitalul Militar din Marsilia îi poartă numele.

Scrieri

• 1875: Traité des maladies et épidémies des armées;
• 1884: Traité des fièvres palustres avec la description des microbes du paludisme;
• 1904: Trypanosomes and trypanosomiasis.

Note

Legături externe

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Charles Louis Alphonse Laveran

• CDC profile Viața și opera
• fr Nécrologul profesorului Laveran
• fr Universitatea Louis Pasteur din Strasbourg Teza lui Laveran Arhivat în 11 noiembrie 2009, la Wayback Machine.
• Jeanne Guillemin Choosing scientific patrimony: Sir Ronald Ross, Alphonse Laveran, and the mosquito-vector hypothesis for malaria, 2002, pp. 385-409
• Martine-Franzin Garrec Alphonse Laveran, O viață dedicată studiului malariei.
• Edwin R. Nye Alphonse Laveran (1845-1922), descoperitorul parazitului malariei, Journal of medical biography, 2002, pp. 81-7.
• Dedication of the "Medical Inspector Alphonse Laveran", Buletin al Société de pathologie exotique (1990), vol. 88, pp. 211-2
• A. Lévy, Alphonse Laveran și conceptul de patologie miocardiacă, La Nouvelle presse médicale, 1981, vol. 10, pp. 1015
• Alphonse Laveran^{[nefuncțională]}, 24 ianuarie 2008, Jurnalul Național