Costel Cașcaval

Costel Cașcaval
Date personale
Născut (54 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Bacău, România[2] Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieactor Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
Roluri importanteMitu Cafanu în Terminus paradis
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Costel Cașcaval (n. , Bacău, România) este un actor român, cunoscut în special din filmul Terminus Paradis (1998) al lui Lucian Pintilie, unde interpretează rolul unui tânăr din perioada imediat postrevoluționară.

Biografie

Eu m-am refugiat în teatru nu că mi-aș fi dat seama că sunt talentat sau că asta voiam să fac, ci ca să scap de corvezile din orfelinat și pentru că se știa că suntem «băieții de la teatru»”. [...] Eram atât de timid, că nici cele câteva replici pe care le primeam nu eram în stare să le spun. M-am trezit odată în plin spectacol, în faza județeană de concurs, când trebuia să intru în scenă să spun două replici. Eu nu spuneam replicile, le uitasem, educatorul îmi făcea semn să ies, dar nu ieșeam, începusem să pâng. Sala credea că așa trebuie să fie, râdea! Eram atât de comic, dar eu plângeam pe bune. Și am lucrat mult la partea asta. Am avut o mulțime de spectacole în public în care, fără să știe nimeni, uitam poezia. Și improvizam. Ei credeau că așa trebuie să fie, dar eu uitam totul. Am început atunci și să citesc foarte mult. Era ziua și cartea, ziua și cartea.
— Costel Cașcaval[3]

S-a născut în 23 februarie 1970[3] în Bacău, acesta mai având o soră.[4] Mama acestora a murit la un an după nașterea lui Costel, iar tatăl când viitorul actor avea 7 ani.[3] După decesul tatălui, cei doi copii au ajuns la două orfelinate separate[4] (Costel la Orfelinatul Târgu Ocna în 3 martie 1977,[3] locul unde fusese instituționalizat și Dan Verona[4]), din cauza unchiului dinspre mamă care a devenit tutore i-a alungat.[3] Alte rude nu s-au înțeles între ele, preferând să scape de responsabilitate, în opinia actorului.[3]

„Tata era persoană non grata în familie, iar în aceste răbufniri am nimerit noi, copiii.”[4]

Aceasta a comparat orfelinatul cu o „armată” sau un „combinat” datorită supraaglomerării instituției și a durității și strictății supraveghetorilor, care în opinia actorului, se datora faptului că aceștia aveau și jumătate de normă la Școala Specială de Muncă și Reeducare a Minorilor Târgu Ocna unde trebuiau să aibă o atitudine foarte severă, pe care nu o abandonau la orfelinat, unde existau cazuri de copii lipsiți de apărare.[3] A declarat că acele condiții l-au ajutat mai târziu să fie punctual, loial, să nu denunțe pe cineva și să se adapteze printre oameni.[3]

A urmat școala generală în afara instituției.[3]

A fost nevoit să mintă că are părinți pentru a nu fi abuzat de grupurile din orfelinat. La vârsta de 12 ani o familie din Galați a vrut să-l adopte, întrucât copilul de înainte, de aceeași vârstă, murise. Astfel a plecat din respectiva familie pentru că „nu era pe atunci împăcat cu moartea”.[3]

A declarat că și-a găsit la acea vreme refugiul în teatru, iar concursurile pe județ și țară aveau câștiguri ce constau în excursii, lucru care l-a motivat.[3]

În timpul verilor se reîntâlnea cu sora la Luncani, Bacău, satul natal al unui bunic al acestuia. După moartea acestuia a împărțit dreptul de proprietate asupra casei cu doi unchi care au avut intenția să vândă, fiind descurajați de către el.[4]

Inițial a dorit să devină marinar și a început să se pregătească pentru liceul militar însă i s-a explicat, în perioada înainte de 1989, că nu l-ar fi primit deloc pentru că nu avea părinți.[3]

În anul 1988 a absolvit Liceul industrial Târgu Ocna.[3]

O profesoară de la ansamblul „Primăvara” al liceului de coregrafie din București l-a remarcat pe scena teatrului din orfelinat și a dorit să devină actor, iar la 17 ani a călătorit la București să vadă Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică (IATC). A fost inițial respins din institut din cauză că nu avea diplomă de „Cântarea României”, astfel că s-a întors la Bacău pentru a intra în contact cu secretarul de partid care elibera diplome, dar prin soția acestuia, care îi fusese profesoară de istorie, i s-a spus să nu se poate.[3]

A făcut armata la unitatea militară 01334 din Beiuș (Bihor) cu regim de batalion disciplinar, deoarece la Bacău nu mai erau locuri. A declarat ulterior că nu știa că era o unitate cu un astfel de regim pentru cadrele Armatei Române, din rândurile mai ales ale infractorilor și că abia după 6 luni petrecute acolo a aflat că, potrivit legii, orfanii sunt exceptați de serviciul militar.[3] În respectiva unitate fusese ales să facă parte din trupa de teatru.[4][3]

În 14 decembrie 1989 acesta era în Timișoara cu gândul de a fugi din țară, însă în ziua următoare s-a întors la București.[3]

A fost admis în anul 1991 cu nota 10 la Academia de Teatru și Film, în urma acceptului comisiei formate din Sanda ManuȘtefan Radof și Vali Sitaru. A declarat că a fost prima nota maximă în ultimii aproximativ 20 de ani, după admiterea lui Horațiu Mălăele.[3] A urmat instituția între 1992 și 1996,[3] la clasa profesorilor Florin Zamfirescu și Doru Ana.[4]

În perioada filmărilor și a producției filmului Terminus Paradis în regia lui Lucian Pintilie, unde fusese ales ca actor, a fost invitat la emisiunea de la TVR 1 „Planeta Cinema” cu gazda Eugenia Vodă, contrar vârstei medii a invitaților de până atunci.[3]

Cu ocazia unor filmări a vizitat orfelinatul din Târgu Ocna și încă o dată cu o altă ocazie.[4]

Între 2004 și 2012 a fost angajat al Teatrului Bulandra din București, unde a jucat în mai multe piese de teatru.[3]

În filmografie, a colaborat cu regizorii români Lucian Pintilie, Nae Caranfil, Radu Gabrea și Cristian Mungiu și străini (Michael Haneke).[3]

În 2012 acesta locuia în Frumușani, Călărași și a fost numit cetățean de onoare al comunei Mărgineni, Bacău, de care aparține satul Luncani.[4]

Filmografie

Note

  1. ^ a b Costel Caşcaval 
  2. ^ Costel Cascaval 
  3. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v Laurențiu Ungureanu, Anca Vancu (). „INTERVIU Costel Cașcaval, actor: „M-am refugiat în teatru ca să scap de corvezile din orfelinat"”. Adevărul. Accesat în . 
  4. ^ a b c d e f g h i Pocovnicu, Radu (). „Costel Cașcaval: lungul drum către casă”. Ziarul Flacăra. Accesat în . 

Legături externe

Interviuri

  • Cum arătau sărbătorile de iarnă în orfelinatele lui Ceaușescu Arhivat în , la Wayback Machine., 27 decembrie 2011, Gabriela Lupu, România liberă
  • INTERVIU Costel Cașcaval, actor: „M-am refugiat în teatru ca să scap de corvezile din orfelinat“, 1 martie 2013, Anca Vancu, Adevărul


Control de autoritate