Falstaff (film din 1965)
Acest articol se referă la filmul din 1965. Pentru alte sensuri, vedeți Falstaff (dezambiguizare).
| Falstaff | |
| Campanadas a medianoche | |
 Afișul românesc al filmului | |
| Titlu original | Chimes at Midnight |
|---|---|
| Gen | film dramatic film istoric |
| Regizor | Orson Welles |
| Scenarist | Orson Welles |
| Bazat pe | pisele lui William Shakespeare |
| Producător | Alessandro Tasca Ángel Escolano Emiliano Piedra Harry Saltzman |
| Studio | Internacional Films |
| Director de imagine | Edmond Richard |
| Montaj | Frederick Muller |
| Muzica | Angelo Francesco Lavagnino |
| Narator | Ralph Richardson |
| Distribuție | Orson Welles Keith Baxter John Gielgud Margaret Rutherford |
| Premiera | 23 decembrie 1965 (Barcelona) |
| Durata | 119 minute a/n |
| Țara |  Spania  Elveția |
| Filmat în | Barcelona Madrid Spania Cardona[1]  |
| Locul acțiunii | Londra |
| Limba originală | engleză |
| Disponibil în română | subtitrat |
| Prezență online | |
| |
Modifică date / text  | |
Falstaff (titlul original: în spaniolă Campanadas a medianoche / Clopotele de la miezul nopții)[2] este un film de comedie dramatică hispano-elvețian, realizat în 1965 de regizorul Orson Welles, care preia dialoguri din cinci piese de William Shakespeare și le folosește pentru a spune o poveste despre personajul lui Shakespeare, Falstaff. Pentru aceasta, Welles a folosit materiale din prima și a doua parte a lui Henry al IV-lea, Henric al V-lea, Richard al II-lea și Nevestele vesele din Windsor. În plus, părți din Cronica lui Holinshed (Holinshed’s Chronicle) de Raphael Holinshed sunt încorporate cu scop de comentariu.
Protagoniștii filmului sunt actorii Orson Welles, Keith Baxter, John Gielgud și Margaret Rutherford.
Rezumat
Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.| Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră. Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul Modificare. |
Distribuție
- Orson Welles – Sir John Falstaff
- Keith Baxter – prințul Hal, prinț de Wales și moștenitor al tronului Angliei
- John Gielgud – regele Henric al IV-lea al Angliei
- Margaret Rutherford – hangița Quickly, gazda tavernei Boar's Head
- Jeanne Moreau – Doll Tearsheet, o prostituată
- Alan Webb – judecătorul Shallow, un vechi prieten a lui Falstaff
- Walter Chiari – judecătorul Silence
- Michael Aldridge – Ancient Pistol, un prieten a lui Falstaff
- Tony Beckley – Ned Poins, un prieten a lui Falstaff și Hal
- Charles Farrell – Bardolph, un prieten a lui Falstaff și Hal
- Patrick Bedford – carporalul Nym, un prieten a lui Falstaff și Hal
- José Nieto – contele de Northumberland, un conte rebel, și văr cu Edmund Mortimer
- Keith Pyott – lordul șef al justiției
- Fernando Rey – Thomas Percy, conte de Worcester, fratele lui Northumberland, și văr cu Edmund Mortimer
- Norman Rodway – Henry Percy, zis Hotspur, fiul lui Northumberland
- Marina Vlady – Kate Percy, soția lui Hotspur
- Andrew Faulds – Ralph de Neville, conte de Westmorland, loial regelui
- Jeremy Rowe – John of Lancaster, duce de Bedford|Prince John]], al doilea fiu a lui Henry IV
- Beatrice Welles – pajul lui Falstaff, un servant (jucat de asemenea de Bruno Yasoni după ce Beatrice nu a putut termina filmările)
- Fernando Hilbeck
- Andrés Mejuto
- Julio Peña
- Ralph Richardson – naratorul (voce)
- Ingrid Pitt – o curtezană (nemenționat)
Premii și nominalizări
- 1966 Festivalul de Film de la Cannes – Premiul pentru cea de-a 20-a aniversare a Festivalului de Film de la Cannes și Marele Premiu al Comisiei Tehnice Superioare;
- 1966 – Premiul Cercului Scriitorilor Spanioli pentru cel mai bun film lui Campanadas a medianoche[3];
- 1968 Premiile BAFTA
- Nominalizare la Cel mai bun actor străin, pentru Orson Welles.
Referințe
Vezi și
Legături externe
Materiale media legate de Falstaff la Wikimedia Commons
- Falstaff la Internet Movie Database
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Control de autoritate |
|  |
|---|
