Masă joviană

În astronomie, masa joviană (M_J, M_Jup sau M_♃) este o unitate de masă folosită în mod curent pentru a exprima masa obiectelor substelare, îndeosebi a exoplanetelor, gigantelor gazoase și a piticelor cenușii. Ea reprezintă masa planetei Jupiter, care este egală cu 1,8.986×10²⁷ kg^[1], adică 317,83 mase terestre (M_T) sau 0,0009546 mase solare (M_☉).

Masă joviană nominală

În 2015, cea de-a XXIX-a Adunare Generală a Uniunii Astronomice Internaționale^[2] a definit « masa joviană nominală », o valoare care trebuie să rămână constantă oricare ar fi îmbunătățirile ulterioare ale preciziei măsurătorilor lui M_J. Această valoare, notată cu ${\mathcal {M}}_{\mathrm {J} }^{\mathrm {N} }$ , este în fapt definită ca produsul său prin constanta gravitațională G :

({\mathcal {GM}})_{\mathrm {J} }^{\mathrm {N} }

= 1,266,865,3×10¹⁷ m³⋅s^-2

Rațiunea acestei alegeri ține de relativ slaba precizie a măsurării lui G, în comparație cu aceea a produselor de tipul GM, unde M desemnează masa unui corp ceresc oarecare. Pentru a exprima masa M a unui corp celesc, în termeni de mase joviene nominale, se divide valoarea lui GM prin aceea a $({\mathcal {GM}})_{\mathrm {J} }^{\mathrm {N} }$ .

Limita planetă-stea

În mod convențional, limita dintre o planetă gigantă gazoasă și o stea pitică cenușie este fixată în jurul valorii de 13 M _J, care corespunde masei minime care permite fuziunea deuteriului în centrul astrului.

Note

^ en NASA National Space Science Data Center « Jupiter Fact Sheet ».
^ en Rezoluțiile celei de-a XXIX-a Adunări Generale a UAI (a se vedea Rezoluția B3: în engleză On recommended nominal conversion constants for selected solar and planetary properties).