Medicul de la asigurări (film)

Prezență online
Medicul de la asigurări
Il medico della mutua
Afișul românesc al filmului
Titlu original	Il medico della mutua
Gen	film de comedie satirică
Regizor	Luigi Zampa
Scenarist	Sergio Amidei Alberto Sordi Luigi Zampa
Bazat pe	romanul omonim al scriitorului Giuseppe D'Agata
Producător	Bruno Turchetto
Studio	Euro International Film Explorer Film '58
Director de imagine	Ennio Guarnieri
Montaj	Eraldo Da Roma
Muzica	Piero Piccioni
Scenografie	Franco Velchi
Costume	Bruna Parmesan
Distribuție	Alberto Sordi Evelyn Stewart Bice Valori Sara Franchetti
Premiera	24 octombrie 1968
Premiera în România	2 noiembrie 1970 (1970-11-02)
Durata	99 minute film color (Technicolor)
Țara	Italia
Locul acțiunii	Roma
Limba originală	italiană
Disponibil în română	subtitrat
Urmat de	Il prof. dott. Guido Tersilli primario della clinica Villa Celeste convenzionata con le mutue de Luciano Salce
Pagina IMDb
Modifică date / text

Medicul de la asigurări (titlul original: în italiană Il medico della mutua) este un film considerat clasic al genului commedia all'italiana, realizat în 1968 de regizorul Luigi Zampa, după romanul omonim al scriitorului Giuseppe D'Agata, protagoniști fiind actorii Alberto Sordi, Evelyn Stewart, Bice Valori și Sara Franchetti.

Rezumat

Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Guido Tersilli, un tânăr medic care tocmai a absolvit facultatea de medicină, dându-și seama că profesia nu-i acordă, cel puțin la început, bunăstarea economică la care aspiră, decide să-și atingă scopul smulgând clienți din multitudinea uriașă de pacienți. Începuturile sunt însă destul de descurajante. În sfârșit marea șansă: doctorul Bui, care „deține” aproximativ două mii trei sute de pacienți, este pe moarte. Ocolindu-și colegii, nerăbdători ca el, să se arunce asupra acelei „moșteniri”, noul medic reușește, curtând-o pe soția muribundului și, cu vaga promisiune de a se căsători cu ea, să devină, ca să spunem așa, singurul „moștenitor”. Când Bui moare, Guido abandonează văduva și se căsătorește cu fiica unui constructor bogat. Între timp, numărul de pacienți crește, în timp ce minutele rezervate fiecărei vizite sunt în scădere.

Copleșit de un colaps, Tersilli ajunge la spital, același unde fuse la începutul carierei, ca asistent voluntar. Chipurile vechilor săi colegi se înclină spre el cu nerăbdare, țintind la pacienții lui. Îngrozit de perspectiva de a-și pierde și viața, Guido evadează și se întoarce în „mina sa de aur”, dar de acum înainte, pentru a nu se îmbolnăvi, își va trata pacienții doar telefonic.

Distribuție

Alberto Sordi – doctorul Guido Tersilli
Evelyn Stewart – Anna Maria
Bice Valori – Amelia Bui
Sara Franchetti – Teresa, prietena lui Guido
Nanda Primavera – Celeste, mama lui Guido
Patrizia De Clara – sora Pasqualina
Leopoldo Trieste – Pietro, pacientul din casă
Adriana Giuffrè – Marianna, soția lui Pietro
Pupella Maggio – doamna Parise
Claudio Gora – doctorul primar De Amatis
Franco Scandurra – doctorul Carlo Bui, soțul Ameliei
Sandro Merli – doctorul Drufo
Sandro Dori – doctorul Zeccone
Cesare Gelli – radiologul dr. Filopanti
Egidio Casolari – Simeone, amantul Ameliei Bui
Marisa Traversi – prostituata
Franco Abbina – doctorul Misticò
Gianfranco Barra – doctorul Sandolini
Gastone Pescucci – doctorul Binasco
Tano Cimarosa – Salvatore Laganà
Massimo Foschi – ultimul asistent voluntar
Juan Vallejo – funcționarul de la asigurări
Jimmy il Fenomeno – pacientul care are nevoie de ochelari
Ennio Antonelli – Cecconi Callisto, pacientul cu probleme la ficat
Filippo De Gara – doctorul Bilini ajutorul dr.-ului primar

Premii și nominalizări

Filmul a fost selecționat pentru lista 100 de filme italiene de salvat^[1].

1969 – David di Donatello
- Cel mai bun actor (rol principal) lui Alberto Sordi
1969 – Nastri d'argento
- Cea mai bună actriță în rol secundar lui Pupella Maggio
1969 – Globo d'oro
- Cel mai bun actor lui Alberto Sordi