Senior (feudalism)

Seniorul este deținătorul și responsabilul unei seniorii și al unui fief pe care îl va acorda fiilor săi.

A fi senior nu semnifică în mod necesar a fi nobil: un preot, un nobil, un negustor, un țăran, o femeie, o persoană sau chiar o instituție pot fi senior; este suficient să aibă resursele pentru a achiziționa o seniorie.

Etimologie

Substantivul românesc senior are o etimologie multiplă: împrumut din franceză: seigneur și din italiană signor și signore.^[1] Substantivul francez seigneur provine din latină: senior, senioris, mai precis din forma de acuzativ, seniorem, comparativ al lui senex, senis, „bătrân”.^[2]^[3]

Note

^ Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu (2007), Noul dicționar universal al limbii române
^ Albert Dauzat, Jean Dubois, Henri Mitterand, Nouveau dictionnaire étymologique et historique par...
^ G. Guțu, Dicționar latin - român.

Bibliografie

Albert Dauzat, Jean Dubois, Henri Mitterand, Nouveau dictionnaire étymologique et historique par..., quatrième édition revue et corrigée, Librairie Larousse, Paris, 1977. ISBN 2-03-020210-X
Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu, Noul dicționar universal al limbii române, Ediția a doua, Editura Litera Internațional, București-Chișinău, 2007. ISBN 978-973-675-307-7
G. Guțu, Dicționar latin - român, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1983. Ediția a doua, revăzută și adăugită, a apărut la Editura Humanitas, din București, în anul 2003 (1448 de pagini, 25 cm). ISBN 9732809337.